„Nu e corect! Nu s-a ţinut de cuvânt!”

Recent am dat pe Facebook peste următorul articol . Articolul descrie o decizie recentă a Curţii Supreme din Marea Britanie care a respins „nefericirea” ca motivaţie pentru divorţ. Cu această ocazie mi-am amintit multiplele şedinţe de terapie cu persoane care trec printr-o despărţire din ipostaza de „părăsit”. E foarte greu să treci oricum printr-o despărţire. Însă este crunt când tu eşti cel părăsit şi când nu aveai nicio idee că partenerul tău este atât de nefericit încât să pună capăt relaţiei.

Cei care trec prin astfel de despărţiri trec prin adevărate traume emoţionale, cu reacţii pe măsură: negare („nu pot să cred că se întâmplă asta”), revoltă („cum poate să îmi facă una ca asta, nu e corect după cât am investit în relaţia asta”), deprimare („dacă m-a părăsit nu sunt bun de nimic, oricine mă poate părăsi, am dat maxim din mine şi tot nu a fost destul, nu mai are rost să încerc să am o altă relaţie, o să rămân singur şi nefericit”) şi într-un final fericit acceptare („a fost dureros, dar am învăţat ceva din această exprienţă, voi încerca în viitoarea mea relaţie să evit greşelile din fosta şi voi spera că va fi mai bine). Nu toţi reuşesc să ajungă la acceptare. Mulţi rămân blocaţi, pendulând între revoltă şi deprimare.

Acela este momentul în care ajung adesea la terapie. Şi vin în terapie cu o poveste dureroasă, în care nu înţeleg ce s-a întâmplat, adesea trădaţi de către partener cu o altă persoană, alteori părăsiţi pur şi simplu fără să înţeleagă cu adevărat de ce. Şi este foarte greu să treci peste asta. Şi mulţi îmi spun cam aşa: Nu e corect, am avut încredere în el / ea. Am pus totul la bătaie pentru această relaţie, am încercat să îl / o fac fericit (ă). Mai putem încerca. trebuia să îmi spună ce nu e ok, să îmi dea mai multe şanse. Nu e corect.”

Iar Curtea Supremă din Marea Britanie tocmai v-a dat dreptate dragilor. Nefericirea nu e motiv să pleci dintr-o relaţie în care ţi-ai luat un angajament. Aşa e, ar trebui să ne asumăm responsabilitatea pentru că acea nefericire ne aparţine amândurora şi să încercăm să „reparăm” lucrurile. Însă această decizie a curţii poate stabili că „nu e corect”, însă nu o poate obliga pe doamna din speţă să îl iubească pe domnul respectiv. O poate obliga să îl îngrijească, să îi asigure anumite nevoi, dar nu o poate obliga să îl iubească. Pentru că, aşa cum spune celebra vorbă, „dragoste cu forţa nu se poate”. Iar atunci când cineva se îndepărtează de tine şi vrea să te părăsească, acel cineva nu se mai simte în siguranţă şi împlinit cu tine. Şi oricât de tare doare să auzi asta, atunci când reacţionezi cu revoltă, cu furie sau cu „agăţare” nu faci decât să îl îndepărtezi şi mai tare pe acel partener. Îşi va dori cu atât mai mult să plece, i se va confirma cu atât mai clar că alături de tine nu poate fi fericit.

E dureros, traumatic adesea , o traumă pe care o văd des la tineri, adulţi maturi şi chiar vârstnici, cu sau fără copii. Însă e o traumă care trebuie depăşită, pentru că nu te ajută cu nimic să te agăţi de un om care nu te vrea, care se uită la tine cu dispreţ şi ură. Asta te poate distruge şi mai tare, afectându-ţi nucleul fiinţei tale. La fel de nociv e şi să rămâi emoţional într-o relaţie cu un om care te-a părăsit. Pentru că, aşa cum le spun des clienţilor mei, una este despărţirea cognitivă (pe care o poţi înţelege gândind, raţionând) şi alta este despărţirea emoţională (când ai trecut peste suferinţă, ai acceptat realmente despărţirea la toate nivelurile ei, nu te mai gândeşti la fostul tău, nu îl mai vezi peste tot ş.a.). Iar între aceste două tipuri de despărţiri poate trece mult timp. Iar când eşti într-o relaţie cu cineva (chiar cineva care te-a părăsit) nu poţi construi cu adevărat o relaţie cu altcineva.

Aşadar, pentru cei care aveau nevoie de confirmare: aşa e, nu e corect să părăseşti pe cineva pentru că eşti nefericit. Cu atât „mai incorect” este să trădezi, să fii infidel pe motiv că eşti nefericit alături de partener. Calea corectă ar fi să îţi asumi responsabilitatea, să comunici cu partenerul tău, să luaţi măsuri împreună pentru a transforma nefericirea în fericire. Însă viaţa e adesea incorectă. Şi de multe ori şi dacă faci toţi aceşti paşi nefericirea rămâne. Iar atunci cineva, la un moment dat, decide să pună punct. Şi doare să pui punct, chiar dacă uneori doare mai rău de o parte a acelui punct decât de cealaltă. Dar doare oricum. Şi devine înfricoşător să o luăm de la capăt. Şi adesea asta ne sperie mai tare decât nefericirea de dinainte. Şi de multe ori de asta de agăţăm de o „nefericire cunoscută” decât să ne aventurăm în necunoscut. Dar există speranţă în necunoscut.

Din când în când am norocul să îmi revăd peste o vreme clienţii care au ajuns la mine în cele mai negre momente ale unei despărţiri şi aflu că sunt într-o nouă relaţie, că sunt bine. Chiar săptămâna trecută m-a vizitat un vechi client în legătură cu unele probleme de muncă şi mi-a spus că se pregăteşte să se căsătorească. Şi mi-am amintit cât de mult a suferit şi cât de deznădăjduit era acum câţiva ani când iubita de câţiva ani îl părăsise. E frumos când vezi speranţele concretizate.

Dacă ai dificultăţi în a trece peste o despărţire sau dacă ai remuşcări că ai pus punct unei relaţii ţi-ar prinde cu siguranţă bine să participi la evenimentul Holo „Keeping the Love You Find”. Aici te vei lămuri cu privire la relaţiile tale, te vei putea „despărţi” cu totul nu doar de partenerul sau partenerii tăi de care îţi e greu să te desparţi, dar şi de vechiul „tu” cel care suferă în relaţii şi îi e greu să fie fericit.