Fericirea nu e scopul relaţiilor

În calitate de terapeut relaţional, discut adesea cu oameni care nu sunt fericiţi în relaţiile lor. Iar când le spun că multe teorii din psihologie arată că a fi într-o relaţie de cuplu nu este despre fericire, se uită la mine cruciş.
Noi creştem într-o cultură care ne sugerează că relaţia de cuplu ar trebui să ne ofere fericire. Basmele se termină cu „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Filmele adolescenţei noastre se termină, după serie de încurcături, cu cei doi îndrăgostiţi fericiţi unul în braţele celuilalt, eventual în faţa altarului. Iar în subconştientul nostru se construieşte această idee: trebuie să ne găsim „prinţul / prinţesa” care să ne
facă fericiţi. Aceste idei ne sunt defavorabile din mai multe puncte de vedere:

– nu ne asumăm responsabilitatea pentru propria nostră fericire, pentru a ne lămuri ce înseamnă ea, ci aşteptăm să ne-o aducă cineva. Iar fericirea e ca un fulg de nea, vine şi pleacă, apare și dispare. Iar dacă
stai în casă şi aştepţi să vină cineva să îți aducă fulgi de nea, nu vei pricepe niciodată frumuseţea iernii. Cam aşa şi cu fericirea.

– punem o presiune uriaşă pe partener, pentru a se prinde, a înţelege, a „simţi” ce anume ne-ar face fericiţi când noi înşine habar nu avem, pentru că nu căutăm fericirea în noi înşine, ci aşteptăm să ne-o aducă cineva.

– punem o presiune uriaşă pe noi înşine, să ne facem partenerul fericit, când asta nu stă în puterea noastră.

Fericirea e o emoţie, o dispoziţie, un sentiment minunat, dar niciun sentiment nu ţine continuu şi constant. Orice sentiment vine şi trece. Orice lucru din viaţa noastră care „ne face fericiţi” la un moment dat, își pierde apoi din farmec şi nu mai simţim fericirea. Vă amintiţi copii care vor neapărat o jucărie, plâng după ea, sunt extaziaţi când o primesc şi a doua zi au uitat de ea? Aşa suntem şi noi cu tot ceea ce ne face fericiţi. Fericirea e o stare şi fiecare ar trebui să fim responsabil de a o obţine. Eu pot să
 îţi ofer ceva plăcut, ceva ce eu cred că te face fericit, dar NU te pot face fericit. Tu vei simţi fericire dacă într-adevăr apreciezi ceea ce eu îţi ofer şi dacă TU crezi că ceea ce îţi ofer eu te face fericit. În absenţa
aprecierii tale şi a credinţei tale că ceva te poate face fericit, eu pot să vin cu luna de pe cer şi lumea întreagă la picioarele tale şi tot nu vei fi fericit. Fericirea ţine aşadar de fiecare dintre noi şi e o responsabilitate faţă de propria persoană.


Relaţiile – Relaţiile oferă „spaţiul”, contextul unde poate să apară fericirea. Dar acest spaţiu are nevoie să fie îngrijit. Relaţiile ne oferă în primul rând conectare sigură. Asta caută bebeluşii din primul moment. Această stare de conectare sigură (am încredere în tine, cred că îți pasă de mine și mă poți ajuta cu nevoile mele) este contextul în care putem crește și înflori. Iar ca un bonus, din când în când trăim momente de fericire. Nu putem fi fericiți de unii singuri, chiar dacă suntem responsabili de propria
fericire. Asta o simt mulți adulți cu o viață bună, care ”ar trebui” să fie fericiți după părerea tuturor, care ”au totul”, dar nu sunt fericiți. Le lipsește o relație, pe cineva cu care să împartă tot ceea ce e bine în
viața lor. Oameni care ar putea merge oriunde, dar nu au chef să meargă nicăieri pentru că nu au cu cine să trăiască sentimentele de uimire și bucurie din acel loc.

Avem nevoie de relații pentru a fi fericiți, dar fericirea noastră nu se află în relație și nu vine pur și simplu ca un efect secundar al unei relații. Fericirea o trăim împreună raportat la un anumit moment din viață, raportat la o realizare. Fericirea o poate trăi unul și o poate împărți cu celălalt. Fericirea poate fi o îmbrățișare, un film urmărit împreună, o seară
liniștită, după cum poate fi o vacanță excepțională, o promovare, mutarea într-o casă nouă sau venirea pe lume a unui copil. Fericirea ține de cum trăim noi ceea ce ni se întâmplă, de cum primim noi ceea ce ne dă viața și partenerul.
Iar partenerul este o ființă imperfectă care nu ne poate da întotdeauna doar bucurii, surprize, care nu știe întotdeauna ce am avea nevoie. Partenerul nostru este adesea cel mai mare critic, cea mai mare provocare. Fiecare învățăm, în timp, cum să fim un partener bun pentru celălalt. Iar această învățare, această creștere nu este întotdeauna plăcută. De aceea relația este adesea dificilă, iar în multe momente ne simțim oricum, dar nu fericiți.

Însă relația nu este despre fericire, ci despre construirea siguranței. Iar asta e adesea dificil. În momentele în care ”punem cărămizi” la relația noastră nu ne simțim fericiți. Fericirea vine însă, în momentele în care ne odihnim, în momentele în care stăm puțin să respirăm, uneori chiar și în timp ce construim când deja nu mai e atât de greu și știm ce avem de făcut.
Dar vine doar dacă stăm acolo să construim. Nu vine când suntem singuri, nu vine fără efort, nu putem chiuli de la munca necesară. Vine, pleacă și iar vine. Iar „căsuța” noastră (relația) e acel loc unde ne putem simți în siguranță, conectați, chiar și atunci când nu suntem fericiți.

Dacă vrei să afli mai multe despre ce înseamnă să construiești o relație în care să regăsești siguranță și în care să poți trăi momente de fericire, vino la ”Keeping the Love You Find”, workshopul interactiv susținut
de specialistul în terapia IMAGO Rebecca Sears. Vei învăța cum să îți privești trecutul relațional astfel încât să îți înțelegi prezentul și să îți poți construi viitorul așa cum îți dorești.