Blog

All

Dorințe, nevoie și resurse

14/08/2018

Adela Moldovan

Cineva m-a întrebat zilele trecute care sunt cele mai frecvente probleme cu care vin oamenii la psihoterapie. Aș putea să fac un top, dar parcă acum aș vrea să mă limitez la un aspect pe care îl întâlnesc foarte des fie că problemele omului din fața mea sunt emoționale, comportamentale sau relaționale: raportul dintre dorințe – nevoi – resurse.

Mintea umană are o capacitate fantastică și aproape nelimitată de a-și seta dorințe. Această capacitate este motorul dezvoltării și evoluției speciei umane. Probabil am fi fost încă în peșteri dacă unii dintre noi, de-a lungul generațiilor, nu și-ar fi dorit un loc mai confortabil, mai sigur, mai cald. Probabil încă am merge doar pe jos și nu am putea străbate mai mult decât câțiva zeci de kilometri pe zi, dacă unii dintre noi nu și-ar fi dorit să meargă mai repede și mai ușor. Și așa au apărut calul și căruța, trenul, mașina, avioanele ș.a.m.d. Și lista de exemple ar putea continua. În goana noastră după aceste dorințe e necesar să ținem însă cont de două aspecte: ce nevoi ne îndeplinesc dorințele nostre (sau cum ne ajută, ce avantaje ne aduc) și ce resurse e nevoie să mobilizăm pentru a ni le îndeplini. Fie că ne dorim o anumită carieră, un anumit stil de viață sau un anumit standard în relațiile noastre, ne ajută să reflectăm la 3 întrebări și să devenim conștineți de aceste 3 aspecte:

– Ce îmi doresc?

– Ce nevoi îmi îndeplinește (sau îmi amenință) dorința mea?

– Ce resurse am la dispoziție sau ce resurse trebuie să mobilizez pentru a-mi îndeplini dorința?

Un moment bun pentru a deprinde conștientizarea acestor 3 aspecte și pentru a ajunge la o bună operare cu ele mai târziu în viața este, desigur, copilăria. Pe măsură ce copilul depășește puțin faza tantrumurilor, dobândește, alături de părinți, un mai bun echilibru emoțional și își dezvoltă câteva caracterisitici cognitive, reunite sub denumirea de ”teoria minții”. Începând cu acest moment putem începe să construim, adică în jur de 4 ani. E un moment bun pentru a începe să discutăm cu ai noștri copii, expuși la o mulțime de ”tentații” despre aceste diferențe. ”Vreau o jucărie!” Avem nevoie de acea jucărie? Avem deja un excavator acasă. Oare de ce am avea nevoie? Haide să căutăm o altă jucărie, pe care nu o avem și de care am avea nevoie pentru a ne face un șantier.”
Desigur că acest dialog poate decurge puțin mai zgomotos și cu proteste serioase din partea copilului. Dar putem să purtăm acest dialog după domolirea reacțiilor emoționale. Nu ne putem sprijini copiii în a se auto-disciplina mai târziu în viață cu privire la dorințele lor (financiare, dar nu numai), dacă nu îi însoțim pe acest drum al educației cu privire la dorințe, nevoi și resurse. Putem exersa în tot felul de situații diferența între dorință și nevoie: ”vreau cartofi prăjiți” (dorință) versus ”pentru a trece foame este bun și piureul” (nevoie); ”vreau rujul tău” (dorință) versus ”pentru a te costuma îți aduc rujul pentru copii care se spală ușor cu apă”; ”vreau ultimul model de smartphone” (dorință) versus ”haide să vedem exact pentru ce anume ai nevoie de telefon și să alegem împreună modelul potrivit nevoilor tale și bugetului nostru”.

Este o distincție care ne ajută și pe noi, părinții. E important să îndeplinim nevoile copiilor noștri, dar asta nu înseamnă neapărat să le îndeplinim întocmai dorințele. Dacă îi îndeplinim copilului toate dorințele, în varianta fericită în care nu avem resticții financiare și copilul nostru nu are dorințe peste posibilitățile financiare, riscăm să creăm un adult care nu are experiența limitării în dorințe. Și chiar dacă financiar nu o va avea vreodată (puțin probabil totuși) va avea acestă expriență în planul carierei sau
relației. Și nu va avea instrumentele emoționale și cognitive necesare pentru a face frustrării provocate.

Dacă îi înnăbușim copilului nostru toate dorințele, limitați financiar de un buget strict sau dorindu-ne să îi oferim o disciplină de fier, putem obține fie un adult care mai târziu va supracompensa nerefuzându-și nimic (uneori în detrimentul său), fie un adult auto-suficient, care se va mulțumi mereu cu foarte puțin, chiar și atunci când va avea la îndemână resurse pentru a-și dori mai mult.

Echilibrul ne aduce adesea cele mai bune rezultate. La fel este și aici: e important să ne ajutăm copiii să își exprime dorințele, să le pună în acord cu nevoile lor și să își găsească apoi resursele necesare îndeplinirii dorințelor. Dobândirea acestor abilități va fi cu siguranță un plus. Dacă te preocupă toate aceste aspecte ți-ar prinde bine să participi la evenimentul Liber la educație financiară, un eveniment ai cărui invitați te vor ajuta să îți construiești o strategie viabilă de educație financiară, de care să beneficieze întreaga familie.

Speakerii evenimentului sunt Oana Moraru ( consultant educațional și fondatoarea școlii private Helikon), Nicoleta Deliu (Head of Corporate Communications and Community Affairs, Preşedinte al Aspen Fellows Network a Institutului Aspen din România) și colega noastră Raluca Zaharie Anton (psiholog doctor, psihoterapeut specialist și supervizor în psihlogie). Invitatul special al acestui eveniment este Gáspár György, psiholog, autor și custode de povești de viață şi omul care a pornit #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia.