”Dar mami, îmi cumperi ….?”

O veșnică întrebare pe care o aud părinții, nu-i așa? Ce să cumpărăm, ce să nu cumpărăm? Cât de des sau cât de rar să spunem da? Îi răsfățăm dacă le cumpărăm? Îi frustrăm dacă nu le cumpărăm? Întrebări care bântuie mulți părinți.

Nu cred că aș putea oferi un răspuns matematic sau să dau un raport. Cu siguranță răspunsul la aceste întrebări reflectă mult mai mult. În spatele acestor întrebări stau valorile fiecărei familii și principiile sale. Nu am crescut într-o familie extrem de înstărită, nici nu am dus mari lipsuri. Dar ca și copil știam clar un lucru: pentru școală și cărți sunt întotdeauna bani. Era un lucru repetat de multe ori de tata. ”Nu contează cât costă, dacă e pentru școală se aprobă”. Lucrurile nu stăteau la fel la jucării sau haine, unde mi-o amintesc pe mama stând și analizând ”dar ce are asta în plus de costă atât?” Și dacă avea ceva în plus ce merita acel cost, lua varianta mai scumpă, iar dacă nu, nu. Părinții mei nu au trăit într-o perioadă în care să poată beneficia de educație financiară și nu m-au învățat niciodată explicit aceste lucruri, dar și-au explicat alegerile financiare și prin asta mi-au transmis anumite principii și valori.

Astăzi eu trăiesc într-un mediu mult mai ofertant, copiii mei cresc având la îndemână mult mai multe lucruri și activități pe care pot cheltui bani decât am avut eu. Și, adesea, când fetele își doresc ceva, ne privim în ochi, eu și soțul meu nefiind siguri dacă să luăm sau să nu luăm ceva. Pentru că ne dorim un echilibru sănătos între ce și cât cumpărăm, ce avem nevoie și ce e un moft. Așadar vă pot oferi răspunsurile pe care eu personal mi le-am găsit la întrebările de mai sus:

”Ce cumpărăm, ce nu cumpărăm?”
Cumpărăm ceea ce avem nevoie. Când fetele își exprimă o dorință, stăm și discutăm despre de ce ne dorim un anumit lucru și dacă avem într-adevăr nevoie de el. Eram într-o zi într-un supermarket la raionul cosmetice și Antonia (4 ani), aflată în fază ”Elsa” vede un șampon cu faimosul personaj. ”Vreau, vreau, vreau!” se lasă cu plânsete și suspine că nu am cumpărat. Acolo nu am reușit să povestim. Acasă le-am arătat fetelor șamponul lor, le-am explicat că e același conținut doar că pe ambalaj e o poză cu elsa și plătim dublu produsul pentru acea poză. Și vedem poza cu Elsa câteva minute când facem baie. Prefer să cumpărăm șampon fără Elsa, și în schimb să cumpărăm un tricou cu Elsa pe care îl poate purta, și o poate vedea pe Elsa mult mai mult pe tricou decât pe șampon. A înțeles, am mai făcut multe drumuri la magazin, nu a mai dorit șampon cu Elsa.

”Cât de des să spunem da” unor solicitări de a cumpăra diverse lucruri?
Greu de răspuns. În familia noastră încercăm să spunem uneori și nu, pentru a avea fetele experiența unor refuzuri înainte să ajungem să ne ceară ultimul model de iPhone. Chiar dacă uneori ceea ce cer nu e scump, preferăm să spunem uneori nu și discutăm despre faptul că nu era neapărat necesar acel obiect; sau că nu era de calitate; sau că nu era momentul potrivit pentru a-l cumpăra. Eram la un moment dat în Anglia într-o excursie de familie și la obiectivele turistice sunt acele magazine de suveniruri cu tot felul de mici prostioare pentru copiii, mici jucării care sunt 1-2 lei la noi și care erau 1-2 lire în Anglia :-)). Le-am explicat fetelor în termeni de ”pungi de pufuleți” (câte pungi de pufuleți cumperi cu un leu, câte cu o liră) pentru a le ilustra diferențe între cele două valute și am promis solemn că vom cumpăra prostioare acasă, pe lei, nu în Anglia, pe lire. Au înțeles și au așteptat până am ajuns acasă.

Avem, desigur, și momentele în care nu ne prea descurcăm, momente care se lasă cu plâns, dorințe arzătoare de anumite jucării care sunt cumpărate și apoi, în două zile, uitate. Așa că cred ca toți avem multe de învățaț în privința acestui aspect, al educației financiare, așa că abia aștept evenimentul Liber la educație financiară, un eveniment în care vom învăța să predăm lecții de edcuație financiară și în cadrul cărui vom afla multe răspunsuri la dileme ca:

–  Ce și când le spunem copiilor despre bani?

–  Cum îi pregătim să devină adulți responsabili financiar?

–  Cum să ne resetăm chiar noi, ca adulți, relația cu banii?

Evenimentul va avea loc pe 15 septembrie la Cluj – Napoca.