Obsesia frumuseții și a tinereții veșnice pentru femei

Ieri fetița mea în vârstă de 8 ani m-a întrebat ce este aceea celulită. Nefiind exact sigură de explicația cu grăsime și țesut conjunctiv, zic: ”stai puțin să caut să îți pot explica corect”. Și deschid eu o pagina de internet: ”ce este celulita” și îmi dau ochii peste: ”Celulita este una dintre cele mai chinuitoare probleme cu care se confruntă femeile” (aoleu, chiar chinuitoare?!); ”celulita nu este o afecțiune, ci o afecțiune a grăsimii femeii” (hopa, eu știu și bărbați cu celulită); ”celulita este cel mai mare coșmar al oricărei femei” (pe bune?!). Am găsit, cu chiu, cu vai, explicația celulitei, dar nu despre asta vreau să scriu azi, ci despre atitudinea din spatele răspunsurilor de mai sus.

De ce feminitatea înseamnă atâta perfecțiune în ceea ce privește aspectul fizic? De ce o amărâtă de celulită trebuie să fie chinuitoare, cel mai mare coșmar al oricărei femei? Serios?? Aș putea enumera sute de alte situații de sănătate sau de viață care sunt mult mai grave și mai ”de coșmar” decât o banală și inofensivă celulită. De ce suntem atât de dure cu noi? De ce suntem atât de prăpăstioase? De ce ne cheltuim o mulțime de bani și ore multe din viață ca să arătăm perfect? De ce definiția pentru o femeie atrăgătoare trebuie să fie atât de restrictivă? De ce nu pot fi o femeie atrăgătoare și dacă am celulită?

În ce lume obsedată de frumusețe, perfecțiune și tinerețe îmi cresc copiii!

În antiteză, trebuie să vă amintesc de evenimentul pe care îl organizez împreună cu colegele mele de la Holo: Now what? Cu diagnosticul la specialist: Menopauza, un eveniment în care ne propunem să aducem împreună public larg și specialiști pentru a discuta despre un subiect relativ tabu și despre cum să ne adaptăm unei perioade cu mari schimbări pentru corpul nostru: menopauza. Cum să nu fie menopauza un subiect tabu, un moment pe care femeile îl percep ca fiind ca o pierdere, ca pe ceva rușinos ce trebuie ascuns dacă o banală celulită este ”un coșmar chinuitor”? Cu atât mai important mi se pare să realizăm acest eveniment. Mai avem ani buni din viață după ce ajungem la menopauză. Speranța de viață crește, vârsta la care femeile fac primul copil crește. Astfel multe femei care vor atinge menopauza vor avea încă de crescut și modelat femei. Eu sunt adult, am doi copii și încă învăț lucruri de la mama. Dacă vom continua această abordare rușinoasă a tot ceea ce înseamnă a fi femeie (menstruația e un tabu, celulita un coșmar și menopauza un sfârșit al feminității), în paralel cu promovarea media a feminității perfecte (lipste de celulită desgiur, mereu strălucitoare, fără coșuri sau riduri sau bufeuri de căldură), creăm contextul perfect pentru nefericire.

Cum ar fi să te simți bine tu cu tine, în pielea ta (cu sau fără celulită, sunt obsedantă știu 🙂 ), indiferent de vârsta ta? Cum ar fi să te poți bucura de viață, de relațiile tale, de ceea ce îți propui pe planul carierei tale fără să fie un dezastru dacă faci celulită sau o catastrofă atunci când se instalează menopauza? Sper din suflet să ajung să văd în spațiul public o imagine mai relaxată a feminității, să ajung să văd că vorbim deschis despre tot ce înseamnă feminitatea și să nu ne mai rușinăm de corpurile noastre. Chiar dacă o să fiu la menopauză și fără pic de celulită, dar cu pielea zbârcită când se va întmpla asta :-)))